Istoria rromilor

Romi (uneori scris rromi) este denumirea unui grup etnic originar din India medievală, majoritatea acestuia se găsindu-se în Europa, cele mai importante grupuri trăind în România, Bulgaria, Macedonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Spania, Grecia şi Serbia. Importante comunităţi de romi trăiesc de asemenea şi în America sau în alte colţuri ale lumii. Se presupune că numele de "ţigani" (zingari, tsigans, zigeuners, cigani, cikani în alte limbi) provine din grecescul "athinganoi", (tradus: "a nu se atinge"), numele unei secte din Bizanţ care practica izolaţionismul, cu care romii au fost confundaţi.

Limba lor face parte din ramura indo-ariană a familiei de limbi indo-europene, fiind similară cu alte limbi indiene precum hindi.

O legenda din 950 vorbeşte despre monarhul persan Bahram Gur ce şi-a încheiat domnia în jurul lui 438. De aici aflăm primele mărturii despre nişte nomazi, care se ocupau cu muzica, cunoscuţi sub numele de luri. Astfel regele Persiei îi va cere suveranului Indiei 12.000 de luri care ar fi urmat să distreze auditorii şi să se stabilească acolo pentru a deveni agricultori şi a munci pământul primind în schimb fiecare, vite, măgari şi grâne. 50 de ani mai târziu în poemul epic naţional persan Şah (Cartea Regilor) aflăm că lurii au mâncat grânele şi vitele refuzând munca pământului, şi au fost drept urmare izgoniţi de către regele Bahram Gur.

De-a lungul vremii, cercetători renumiţi ca John Sampson, Alexandru Paspati, Johan Dimitri Taikon sau pelerini ca Bernhard von Breydenbach, Arnold von Haff plasează romii în urma unor experienţe aprofundate în rândul triburilor hinduse sau indiene. John Sampson găseşte originea triburilor rome în nord-vestul Indiei determinând după cercetarea idiomului ca strămoşi apropiaţi ai limbii romani (ţigănească), limbile singhaleză, marathi, sindhi, punjabi, dardica şi pahari de vest (dialecte hinduse vorbite de băştinaşi). De asemenea graiul romilor conţine amprente exacte ale limbii sanscrite, fiind identificate peste 500 de cuvinte a căror origine indică poate fi uşor de recunoscut.

Conform dovezilor lingvistice, proto-romii au trăit în zona centrală a Indiei. A existat o migraţie iniţială către nord-vestul subcontinentului indian, urmată de migraţia in afara Indiei.

Nu se cunoaşte exact locul romilor în societatea indiană. O ipoteză este aceea că ei ar fi facut parte din clanul războinic al rajpuţilor (casta Kşatriya). În 1192 armatele aliate ale principilor din Rajput au fost înfrânte în Bătălia de la Tararori, la nord-vest de Delhi. După înfrângerea suferită în lupta cu Mohamed Ghur, clanul războinic nord-indian Rajput (casta Kşatrya), ar fi plecat împreună cu familiile spre ţinuturile arabe şi turce, şi apoi în Europa.

O altă teorie susţine ca strămoşii romilor erau locuitorii oraşului indian Kannauj, care au părăsit acest oraş în urma atacurilor lui Mahmoud din Ghazni.

În secolul XI romii se aflau în Imperiul Bizantin, de unde au pătruns în sud-estul şi centrul Europei (secolele XIV-XVI), ca şi în nordul Africii. Migraţia masivă a romilor în Europa a început, însă, în secolul XIV odată cu cucerirea de către turci a portului grecesc Gallipoli. De altfel ascensiunea triburilor nomade indiene a fost strict legată de victoriile turceşti şi de făurirea puternicului Imperiu Otoman, romii prosperând în interiorul lui.

În secolul XV au pătruns în Europa apuseană (în special în peninsula iberică, iar din secolul XIX în cele 2 Americi. În ţările române, romii, sunt semnalaţi în secolul XIV ca robi. În Evul Mediu majoritatea romilor din ţările române erau robi boiereşti, domneşti sau mânăstireşti, ocupaţiile lor principale fiind acelea de căldărari, fierari, aurari, spoitori, cântăreţi, etc. În secolul XIX, sub influenţa ideilor liberale ale revoluţiei de la 1848, toţi oamenii au fost declaraţi liberi şi egali, robia romilor fiind definitiv abolită în 1856.

Persecuţiile romilor în timpul celui de al doilea război mondial

Poporul rom stabilit în ţările Europei, în timpul celui de al doilea război mondial, a fost supus unor persecuţii fiind supus unor acţiuni de epurare etnică şi culturală. Alături de evrei, romii au fost prădaţi, lipsiţi de bunuri şi averi (în special aur) şi trimişi în lagărele de concentrare de la Birkenau şi Auschwitz în vederea ştergerii oricărei urme a prezenţei acestor averi.

În jurul anilor 2004, în Statele Unite s-au iniţiat acţiuni importante pentru retrocedarea acestor averi pe baza unor documente urmaşilor de drept ai romilor ucişi în timpul celui de-al doilea război mondial. Din păcate aceste demersuri au fost zădărnicite datorită lipsei educaţionale specifice etniei rrome pentru că nu existau documente scrise. Acest lucru a fost posibil deoarece limba rromilor este transmisă din generaţie în generaţie prin viu grai şi nu prin scrieri care să ateste continuitatea acestei limbi. O activitate importantă a condus-o în acest sens Organizaţia Romani Union Internaţional, o organizaţie romă din Sibiu ce se ocupa cu tranzacţii cu aur, condusă de Guvernatorul romilor Mihai Ilie (zis Gogu). Această organizaţie, specializată în tranzacţiile cu aur, a făcut toate demersurile necesare pentru intrarea averilor în posesia urmaşilor celor ucişi în Holocaust. Pentru aceasta a pregătit la sediul organizaţiei o reţea informatizată în care a construit o bază de date cu persoane şi documente (ce-i drept puţine) care atestau prezenţa salbelor de aur şi a cocoşeilor, care se pare că se găseau în băncile Elveţiene, fără titulari sau cu titulari decedaţi, dar care aveau urmaşi.

Din cauza unor descinderi ale Politiei Romane la sediul Organizaţiei, calculatoarele au fost distruse, odată cu acestea şi datele acumulate cu mare grija fiind distruse sau ascunse de cadrele Poliţiei.

În ultimii ani, cu ajutorul liderilor Partidei Rromilor şi a altor ONG-uri s-a reuşit într-o măsură extrem de limitată să se realizeze un recensământ al etniei rrome din România.

Chiar şi dupa încheierea războiului, persecuţiile n-au încetat, comuniştii fiind şi ei dornici să acapareze restul de averi, încă considerabile.

Mai mult, romii fiind cunoscuţi adesea ca „ciorditori” şi „oameni certaţi cu legea” sunt în continuare persecutaţi de către Organele de Miliţie, şi ulterior de Poliţie, care îşi propuneau să reducă infracţionalitatea.

Aparent, integrarea României în Uniunea Europeană a sensibilizat conducerea ţării asupra nevoilor de sprijinire a etniei rrome, oferindu-i alternativa culturalizării acestei etnii, obligând-o să creeze locuri speciale destinate rromilor în centrele educaţionale (şcoli, licee şi universităţi). Confirmarea se găseşte într-un articol din ziarul Ziua care declară „ [... ]romii continuă să se simtă discriminaţi în societate, mai ales in interacţiunea cu angajaţii instituţiilor publice, pe primele locuri situându-se primăriile, Poliţia şi unităţile din sistemul sanitar, iar pe ultimul loc şcoala.”